Fața nevăzută a bibliotecii: prelucrarea colecțiilor. O muncă laborioasă, dincolo de „aici” și „acum”
Autor: Andreea Iuliana MAREȘ - bibliotecar, Biblioteca Județeană „A.D. Xenopol” Arad
"Din cele mai vechi timpuri, biblioteca a fost o instituție creată pentru a deține, a păstra și a furniza fonduri documentare. Aranjarea și regăsirea acestora, pentru a fi consultate, a determinat organizarea în sisteme coerente, bazate pe subiectele abordate, conținut, vechime, autori etc.
Odată cu dezvoltarea socială, tehnologiile apărute au adus medii noi de păstrare și difuzare a informației, în paralel cu diversificarea domeniilor cunoașterii, astfel încât a devenit cu atât mai importantă o clasificare a tipologiei subiectelor aparținând așa-numitei științe a informației. Conform dicționarelor actuale, știinţa informării cercetează proprietăţile şi comportamentul informaţiilor, forţele care conduc fluxul de informaţii, precum şi mijloacele de prelucrare a acestora, în scopul asigurării accesibilităţii şi folosirii lor optime. Procesele studiate de această ramură a ştiinţei cuprind crearea, difuzarea, colectarea, organizarea, înmagazinarea, regăsirea, interpretarea şi valorificarea informaţiilor. În biblioteci, aceste operații sunt denumite generic „prelucrare”, înțelegând prin aceasta operațiunea de catalogare/clasificare/ indexare, descrierea pe criterii specifice biblioteconomiei, în cataloagele bibliotecilor, a oricărei resurse informaționale, nu doar a textului tipărit. În biblioteconomie și știința informației, catalogarea este procesul de creare a metadatelor reprezentând resurse de informații, cum ar fi: cărți, manuscrise, microfilme, hărți, partituri muzicale, grafică, înregistrări audio, video, imagini în mișcare etc."
Sursa: Biblioteca, revistă de biblioteconomie și știința informării
.... citește mai mult
